Descopera iubirea

Ia un suras si daruieste-l aceluia care nu l-a avut niciodata...
Ia o raza de soare si fa-o sa zboare acolo unde imparateste intunericul...
Descopera un izvor si curata pe cine traieste in mocirla...
Ia o lacrima si aseaz-o pe fata celui care nu a plans niciodata...
Ia curajul si pune-l in inima celui care nu stie sa lupte...
Descopera viata si povesteste-o celui care nu o intelege...
Ia speranta si traieste in lumina ei...
Ia bunatatea si daruieste-o celui care nu stie sa daruiasca...

Descopera iubirea si fa-o cunoscuta lumii!!!!

Paradoxul vremurilor noastre...

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca, avem cladiri mai mari dar suflete mai mici;

Autostrazi mai largi dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai putin; cumparam mai mult dar ne bucuram tot mai putin.

Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putina minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata,
am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pâna pe luna si înapoi dar avem probleme când trebuie sa traversam
strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari dar nu si mai bune.

Am curatat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult dar învatam mai putin.
Planuim mai multe dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii sa
produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce în ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica
folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri
supraponderale si pastile care îti induc orice stare de la bucurie, la liniste, la moarte.


Sunt niste vremuri în care sunt prea multe în vitrine dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care poti
decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca
acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.

Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca
aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "Te iubesc" prietenului si persoanelor pe care le îndragesti,
dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o îmbartisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment
pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.

Pretuieste-i pe toti cei dragi...caci azi va fi peste putin timp un ieri indepartat....

Casa celor 1000 de oglinzi

Cu mult timp in urma, intr-un satuc se gasea un loc cunoscut drept " Casa celor 1000 de oglinzi " .

Un catelus mititel, vesel din fire, afland de acest loc s-a hotarat sa-l viziteze. Cand a ajuns, sarea fericit pe scari si a intrat in casa. S-a uitat pe hol cu urechiusele ridicate, dand din coada. Spre marea sa surpriza s-a trezit privind la alti 1000 de catelusi fericiti, care dadeau din coada ca si el. A zambit si a primit inapoi 1000 de zambete, la fel de calde si prietenoase. Cand a plecat s-a gandit:
" Este un loc minunat. Ma voi intoarce sa-l vizitez ! "

In acelasi sat, alt caine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotarat si el sa viziteze casa. A urcat cu greu scarile, cu coada intre picioare si capul lasat. Cand a vazut 1000 de caini neprietenosi uitandu-se la el, s-a speriat si s-a zbarlit pe spate, maraind. Cand ceilalti 1000 de caini au inceput si ei sa maraie, a fugit speriat. Odata iesit afara, s-a gandit: " E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc acolo niciodata ! "

TOATE CHIPURILE SUNT OGLINZI...CE FEL DE REFLEXIE VEZI PE CHIPURILE CELOR PE CARE II INTALNESTI???

Poveste.......

Erau doi bolnavi, ce nu se puteau misca din pat, in acelasi salon de spital- unul era la fereastra si celalalt nu. Se intelegeau bine, cel de la fereastra mereu ii povestea celuilalt ce privea pe acolo: un parculet inflorit cu perechi de indragostiti sarutandu-se, copii ce se joaca si multa lume vesela ce se plimba.

Intr-o zi cel de la geam a avut un atac si in timp ce medicii se chinuiau sa il resusciteze, cel ce nu era la fereastra s-a gandit : "Ce bine-ar fi sa moara", desi il indragea, desi se intelegeau atat de bine, el a gandit asa. Caci voia sa ii ia locul in patul de la geam, ca sa poata vedea si el toate minunile acelea, caci se saturase sa priveasca doar tavanul si peretii salonului. Si pacientul de la fereastra a murit chiar in acea noapte.

Dimineata, cand se schimbau asternuturile, el l-a rugat pe ingrijitor sa il mute in patul de la fereastra. Acesta s-a aratat destul de mirat, dar nu a avut nimic impotriva si l-a mutat. Bolnavul s-a uitat prin fereastra prin care a dorit atat de mult sa priveasca. Si a inceput sa planga caci, pe fereastra nu se vedea decat peretele vechi al cladirii de vizavi...