Descopera iubirea

Ia un suras si daruieste-l aceluia care nu l-a avut niciodata...
Ia o raza de soare si fa-o sa zboare acolo unde imparateste intunericul...
Descopera un izvor si curata pe cine traieste in mocirla...
Ia o lacrima si aseaz-o pe fata celui care nu a plans niciodata...
Ia curajul si pune-l in inima celui care nu stie sa lupte...
Descopera viata si povesteste-o celui care nu o intelege...
Ia speranta si traieste in lumina ei...
Ia bunatatea si daruieste-o celui care nu stie sa daruiasca...

Descopera iubirea si fa-o cunoscuta lumii!!!!

Paradoxul vremurilor noastre...

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca, avem cladiri mai mari dar suflete mai mici;

Autostrazi mai largi dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai putin; cumparam mai mult dar ne bucuram tot mai putin.

Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putina minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata,
am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pâna pe luna si înapoi dar avem probleme când trebuie sa traversam
strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari dar nu si mai bune.

Am curatat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult dar învatam mai putin.
Planuim mai multe dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii sa
produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce în ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica
folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri
supraponderale si pastile care îti induc orice stare de la bucurie, la liniste, la moarte.


Sunt niste vremuri în care sunt prea multe în vitrine dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care poti
decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca
acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.

Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca
aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "Te iubesc" prietenului si persoanelor pe care le îndragesti,
dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o îmbartisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment
pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.

Pretuieste-i pe toti cei dragi...caci azi va fi peste putin timp un ieri indepartat....

Casa celor 1000 de oglinzi

Cu mult timp in urma, intr-un satuc se gasea un loc cunoscut drept " Casa celor 1000 de oglinzi " .

Un catelus mititel, vesel din fire, afland de acest loc s-a hotarat sa-l viziteze. Cand a ajuns, sarea fericit pe scari si a intrat in casa. S-a uitat pe hol cu urechiusele ridicate, dand din coada. Spre marea sa surpriza s-a trezit privind la alti 1000 de catelusi fericiti, care dadeau din coada ca si el. A zambit si a primit inapoi 1000 de zambete, la fel de calde si prietenoase. Cand a plecat s-a gandit:
" Este un loc minunat. Ma voi intoarce sa-l vizitez ! "

In acelasi sat, alt caine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotarat si el sa viziteze casa. A urcat cu greu scarile, cu coada intre picioare si capul lasat. Cand a vazut 1000 de caini neprietenosi uitandu-se la el, s-a speriat si s-a zbarlit pe spate, maraind. Cand ceilalti 1000 de caini au inceput si ei sa maraie, a fugit speriat. Odata iesit afara, s-a gandit: " E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc acolo niciodata ! "

TOATE CHIPURILE SUNT OGLINZI...CE FEL DE REFLEXIE VEZI PE CHIPURILE CELOR PE CARE II INTALNESTI???

Poveste.......

Erau doi bolnavi, ce nu se puteau misca din pat, in acelasi salon de spital- unul era la fereastra si celalalt nu. Se intelegeau bine, cel de la fereastra mereu ii povestea celuilalt ce privea pe acolo: un parculet inflorit cu perechi de indragostiti sarutandu-se, copii ce se joaca si multa lume vesela ce se plimba.

Intr-o zi cel de la geam a avut un atac si in timp ce medicii se chinuiau sa il resusciteze, cel ce nu era la fereastra s-a gandit : "Ce bine-ar fi sa moara", desi il indragea, desi se intelegeau atat de bine, el a gandit asa. Caci voia sa ii ia locul in patul de la geam, ca sa poata vedea si el toate minunile acelea, caci se saturase sa priveasca doar tavanul si peretii salonului. Si pacientul de la fereastra a murit chiar in acea noapte.

Dimineata, cand se schimbau asternuturile, el l-a rugat pe ingrijitor sa il mute in patul de la fereastra. Acesta s-a aratat destul de mirat, dar nu a avut nimic impotriva si l-a mutat. Bolnavul s-a uitat prin fereastra prin care a dorit atat de mult sa priveasca. Si a inceput sa planga caci, pe fereastra nu se vedea decat peretele vechi al cladirii de vizavi...

Unde este iubire este si bunastare si succes

O femeie iese din casa si vede trei mosnegi cu barba alba stand in fata casei. Nu-i cunostea, dar vazandu-i suparati ii invita in casa sa manance ceva.
" Sotul tau este acasa? ", intreaba ei. " NU, este iesit. " " Atunci nu putem intra " . replica ei.
Seara, cand sotul se intoarce acasa, ea ii povesteste despre cei trei mosnegi...
" Du-te si spune-le ca am venit si pofteste-i inauntru " . Femeia se duce si ii invita.

" Nu putem intra toti in casa ", replica ei. " Cum asa ? " intreaba ea.
Unul dintre mosnegi ii explica. Eu sunt BUNASTARE, el este SUCCES, iar celalalt este IUBIRE. Acum du-te si intreaba-l pe sotul tau care dintre noi sa vina in casa.
Femeia intra in casa si ii spune sotului, care se bucura. " Ce bine!!, in acest caz invita-l pe BUNASTARE sa ne umple casa cu bunastare! " Sotia nu a fost de acord. " De ce sa nu-l invitam pe succes? " Nora ii asculta dintr-un colt al casei. " N-ar fi mai bine sa-l invitam pe IUBIRE ? Casa noastra ar fi atunci plina de iubire! a sugerat nora. " Hai sa ne ghidam dupa sfatul norei " ii zice sotul sotiei. "Du-te afara si invita-l pe IUBIRE sa ne fie aospete. "

Femeia iese afara si intreaba: "Care dintre voi este IUBIRE? Pe el il invitam sa ne fie oaspete" . IUBIRE porneste inspre casa. Odata cu el se pornesc in urma lui si ceilalti doi. Surprinsa femeia intreaba : " L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniti si voi cu el? " Cei trei mosnegi replicare: " DAca l-ai fi invitat pe BUNASTARE sau pe SUCCES, ceilalti ar firams pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem si noi.

Unde este IUBIRE, este si BUNASTARE si SUCCES !

Suntem perfecti in imperfectiunea noastra

O femeie obisnuia sa aduca apa de la raul din apropiere pana acasa cu ajutorul a doua vase mari, atarnandu-le la cele doua capete ale unui lemn pe care il ducea in spate.

Un vas era crapat, pe cand celalalt era perfect si tot timpul aducea acasa intreaga cantitate de apa. La sfarsitul lungului drum de la izvor pana acasa, vasul crapat ajungea pe jumatate gol. Timp de doi ani, acelasi lucru se intampla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apa.

Bineinteles, vasul cel bun era mandru de realizarile sale. Insa bietului vas crapat ii era atat de rusine de imperfectiunea sa si se simtea atat de rau ca nu putea face decat jumatate din munca pentru care fusese menit! Dupa acest timp, i-a vorbit intr-o zi femeii langa izvor:

-Ma simt atat de rusinat pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pana acasa! Femeia a zambit, privind cu drag catre el:

-Poate ai observat ca pe partea ta de drum sunt flori, insa pe partea cealalta nu? Pentru ca am vazut defectul pe care il ai, am plantat seminte de flori pe partea ta. In fiecare zi, in timp ce ne intoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori...daca nu ai fi fost asa cum esti, n-ar fi crezut aceste frumuseti care imi lumineaza casa!

Morala: Lipsa perfectiunii nu inseamna infrangere, ci sansa de a fi unici si a folosi acest lucru pentru a imbogati propria viata si viata celor din jur!

Povestea catelusului schiop

In vitrina unui magazin de animale era un afis : " Catelusi de vanzare ". Un baietel de 10 ani intra si intreaba care-i pretul unui catelus. Vanzatorul ii raspunde ca pretul este intre 30 si 50$. Baietelul baga mana in buzunar, scoate cateva monezi. Numara 2.70 $... si apoi intreaba: "As putea vedea catelusii?" Vanzatorul zambeste. Fluiera, din magazin iese afara cateaua si in urma ei 5 catelusi frumosi. Al saselea catelus... ramase in urma si nu se apropia!

Baietelul intreaba: " De ce catelusul asta schioapata? " Omul ii raspunse ca acesta s-a nascut cu o problema la picior si va schiopata toata viata! " Acesta-i catelusul pe care-l doresc", a spus baietelul cu bucurie in glas. " Daca asta e dorinta ta, ti-l dau gratis! "

Copilul s-a suparat si a raspuns: " Nu-l vreau gratis, pretul lui e la fel ca si al celorlalti catei, iti voi da tot ce am la mine acum, si in fiecare luna iti voi plati 50 de centi, pana voi achita pretul lui intreg!"

" Esti sigur ca vrei acest catelus? Doar niciodata nu va putea fugi sau juca sau sari precum ceilalti! "

Baietelul s-a aplecat, si-a ridicat putin pantalonul si i-a aratat vanzatorului aparatul de fier ce-i sustinea piciorul stramb. " Nici eu nu pot alerga, de aceea acest catelus are nevoie de cineva care sa-l inteleaga! "

Ochii vanzatorului s-au umplut de lacrimi cand i-a spus copilului: " Ma rog si sper ca fiecare catelus sa aiba pe cineva care sa-l iubeasca, asa precum tu il vei iubi pe acest catelus! "

Morala: In viata nu conteaza cine esti, conteaza ca cineva sa te pretuiasca si sa te iubeasca neconditionat! Un prieten adevarat este acela care soseste in timp ce altii...dispar!

Vorbe prea usor spuse

O firma importanta era condusa de un director pus sa faca treaba. Dorea eficienta si productivitate. De aceea facea zilnic inspectia din sectie in sectie. Dadea directive si verifica punctualitatea personalului, ritmul productiei. Era mandru, nevoie mare, vazand cum personalul muncea cu o dedicare deosebita.

Deodata, directorul auzi pe cineva fluierand. Fluieratul venea din spatele unei gramezi de lazi. Sezand linistit pe o lada, un tanar fluiera nepasator.
-Ce salariu ai dumneata?
-Cine? Eu?, intreba fluierasul.
-Da, dumneata!
-Cam 100 de dolari pe saptamana, raspunse tanarul, dupa care continua sa fluiere.

Directorul era de-a dreptul furios. Se intoarce brusc spre unul din subalternii sai si-i spune:
-Da baiatului 100 de dolari si sa nu-l mai vad pe aici! Unul dintre asistenti, mai curajos, incepu sa spuna:
-Dar, Andrei este...
-M-ai auzit? Urla directorul. 100 de dolari si afara cu el! Acum! Ai inteles?

La cateva ore de la incident, directorul este sunat de la serviciul de contabilitate in legatura cu fluierasul nostru.
-In ce cheltuieli sa trecem cei 100 de dolari, domnule director? A intrebat functionarul.
-Normal, in contul salariului sau, raspunse cu naduf directorul.
-Dar stiti, baiatul nu lucreaza la noi. Ne-a adus niste pachete si astepta semanarea facturii...

Oare toti directorii sunt la fel?

Mereu ramane loc...

Un profesor de filozofie statea in fata studentilor sai avand cateva obiecte in fata lui. Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost cu totii de acord ca este plin. Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost din nou de acord ca este plin. Si au ras. Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur nisipul a unplut spatiul ramas liber.

"Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul de viata, sanatatea si copiii vostri, lucruri care, chiar daca totul este pierdut si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici, care completeaza restul. Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viata voastra: daca va consumati timpul si enrgia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostri, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans...Va ramane destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip!"

Corabia

Plecata de niciunde, venind de nicaieri, naviga pe valurile inspumate o corabie micuta. Si probabil, ca orice corabie pornise in cautarea unui tarm linistit si misterios la care sa ancoreze. Se imbarcasera pe aceasta corabie sapte pasageri: PESIMISTUL, EGOCENTRICUL, ALTRUISTUL, OBSERVATORUL, STOICUL, OPTIMISTUL si COPILUL.

Pesimistul gandea cu intristare ca nu vor atinge niciodata taramul dorit si ca de fapt calatoria lor nu are sens, el neexistand si de fiecare data, cand vor fi crezut ca au descoperit insula misterioasa, bucuriei ii va urma dezamagirea unei iluzii .

Egocentricului nu-i pasa decat sa fie el singurul care se va bucura de tot spatiul de pe corabie, fiind adeptul lui "carpe die" ().
Altruistul traia pentru si prin ceilalti, era si singurul care parea fericit. Iradia o anume lumina si pace interioara, de care ceilalti nu se bucurau. De aceea era si neinteles .

Observatorul nota si analiza matematic fiecare eveniment si aveai mereu impresia ca nimic nu-l poate atinge, ca trec zilele prin el si nimic nu-l poate scoate din starea de indiferenta. Avea raspunsul pregatit pentru fiecare provocare, nefiind nimic care sa-l mai surprinda cu adevarat. I se spunea adeseori arogantul .

Stoicul fireste rabda toate incercarile si ajunsese sa urce singur pe crucea propriului destin, a propriului dat. Era cel care incerca sa-i inteleaga pe toti cei din jur, macar ca nu putea sa se inteleaga pe sine ().

Optimistul traia cu speranta ca vor atinge in curand taramul fagaduit si vor fi fericiti cu totii. Si el era de neinteles si ceilalti il gaseau mult prea naiv. Neintelegandu-l il judecau in taina .

Si mai era printre ei si copilul, inocentul copil. Dintre toti el gasea fericirea in lumina fiecarei zile: in fosnetul frunzelor, in muzica, in culori, in rugaciune, in basmele cu zane, in joc, in ceialti, in fiecare, in el insusi, in intregul ireductibil. Va fi singurul supravietuitor al naufragiului. Da, caci, nu ti-am spus draga cititorule, ca fiecare corabie aruncata pe marea involburata era deja sortita pieirii, daca in calatoria sa, sufletul copilului era ucis de ceilalti pasageri...

Povestea creionului

Copilul isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, intreba:
-Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului:
-E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decat cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el cand vei fi mare. Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la el.
-Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut in viata mea!
-Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusim sa le mentinem, vom fi totdeauna un om care traieste in buna pace cu lumea.

Prima calitate: Poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii. Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.

A doua calitate: Din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri pentru ca ele te vor face mai bun.


A treia calitate: Creionul ne da voie sa folosim radiera pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat este faptul ca ne mentinem pe drumul drept.

A patra calitate: La creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina din grafit din interior. Tot asa, ingrijeste-te de ce se intampla inauntrul tau.

Si, in sfarsit, a cincea calitate a creionului: lasa intotdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca tot ce faci in viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

Alegoria broscutelor

A fost odata un grup de broscute care voiau sa se ia la intrecere. Telul lor era sa ajunga in varful unui turn foarte inalt.
Se adunasera deja multi spectatori, pentru a urmari cursa si a le incuraja pe broscute. Cursa urma sa inceapa. Totusi, dintre spectatori nu credea niciunul ca vreuna dintre ele va reusi sa ajunga in varful turnului. Tot ce se auzea erau exclamatii de genul: " Oh, ce obositor!!! Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus! " sau: " Nici nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea inalt! "
Broscutele incepura s aabandoneze cu exceptia uneia singure, care sa catara vioaie mai departe.
Spectatorii continuau sa strige: " E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus! "
Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau, doar una singura se catara consecvent mai departe. Nu voia cu niciun chip sa abandoneze!
In final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute, care, avand o imensa ambitie si rezistenta reusi sa ajunga singura in varful turnului!
Dupa aceea, toate celelalte broscute si toti spectatorii au vrut sa afle cum a reusit broscuta sa ajunga totusi in varf, dupa ce toate celelalte se vazusera nevoite sa abandoneze cursa!
Unul din spectatori se duse la broscuta s-o intrebe cum de a reusit sa faca un efort atat de mare si sa ajunga in varful turnului.
Asa a aflat ca...........

BROSCUTA INVINGATOARE ERA SURDA!!!!

Morala?
Nu asculta niciodata pe oamenii care au prostul obicei de a fi intotdeauna negativi si pesimisti fiindca ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet!
Gandeste-te mereu la puterea cuvintelor, caci tot ceea ce auzi sau citesti te influenteaza in ceea ce faci!
Deci:
FII MEREU OPTIMIST!

Si mai ales fii pur si simplu SURD cand cineva iti spune ca nu-ti poti realiza visurile!
Gandeste-te:

POTI REUSI IN VIATA DACA VREI CU ADEVARAT! TE CREZI IN STARE SA FACI ASTA?

Magia gandurilor

Unii sunt robi ai banului, altii sunt robi ai placerilor, iar altii sunt robi mintii lor. Pare paradoxal sa auzim ca mintea ne conduce, parca , fara voia noastra. Insa v-ati intrebat vreodata de ce uneori va maniati prea usor sau traiti stari conflictuale care se repeta la nesfarsit, gelozie, ura, invidie, etc., fara a putea spune, odata pentru totdeauna, STOP acestor ganduri profund distructive?

Cand aceste ganduri ne conduc viata- starea interioara, bunastarea fizica si psihica, relationarea cu ceilalti - noi devenim robii lor. Gandurile devin stapanii care fac viata rai sau iad. Cand ai un esec, gandurile sunt cele care te inalta sau te coboara. Cand esti pus intr-o situatie de alegere, felul cum gandesti va determina alegerea ta. Cand te confrunti cu neplaceri din partea celorlalti, in ce termeni cantaresti situatia iti va contura relationarea ulterioara cu acestia.


In concluzie, gandurile iti vor determina coloratura vietii tale emotionale, reusita in relationarea cu ceilalti, in realizarile tale etc. Putem afirma : "spune-mi cum gandesti ca sa-ti spun cine esti ". Asadar invata sa devii stapanul propriilor ganduri si vei deveni stapanul propriei vieti. Viata nu va curge la intamplare ci vei invata sa-i dai un sens....